E 3 dimineata. Stai in fotoliu, aproape de patul
unde doarme EA. E intuneric, doar lumina televizorului mai da impresia
de miscare. Nu se aude nimic, sonorul aparatului este inchis, si in
afara de cateva zgomote de "fundal" din fata blocului totul este
inghetat ca intr-o fotografie veche alb-negru. O privesti cum doarme, o
privesti in cea mai naturala stare in care a vazut-o vreodata cineva. Ii
privesti dungile trasate de cearceaf pe piele, parul ravasit, gura
intredeschisa si ti se pare ca-i auzi respiratia. Zambesti. Probabil era
mai palpitant daca sforaia sau avea gaze. Aveai ce sa-i povestesti
dimineata. Asa cum e, cu sforaituri sau fara, iti vine sa o iei in
brate. E EA, cea langa care ai trecut in cativa ani prin toate, bune sau
rele, si care te-a acceptat asa cum esti. Probabil ca daca s-ar trezi
acum, s-ar ascunde sub lenjerie si te-ar certa ca te holbezi la ea. Nu
poate sa inteleaga ce gandesti tu de fapt. Nu poate sa inteleaga ca
naturaletea ei in momentul asta inghetat in timp este cel mai frumos
lucru pe care il vezi la ea. Nu poate sa inteleaga ca o preferi asa
decat in stadiul "gata de iesit din casa".
Iti dai seama ca de fapt, cam atat a ramas din ceea ce visai ca o sa
fie. O colega frumoasa de camera, un foarte bun prieten si confident, un
bun interlocutor de vorbit vorbe si de omorat secunde, un partener de
sex fara surprize, fara oprelisti, fara descoperiri. Chiar si acum, o
privesti si ai o stare contradictorie. In vremuri trecute, acum cativa
ani, care acum par secole, ai fi trezit-o sarutand-o, i-ai fi explorat
corpul pana sa se trezeasca bine, i-ai fi oferit placere pana sa apuce
sa deschida ochii. Ar fi fost din nou ceva sentimental-animalic, placut,
umed, sacadat. Ar fi urmat apoi linistea si somnul adanc cu zambetul pe
buze. Acum? Acum o privesti. Nu faci nici o miscare pentru ca orice
miscare ai face deja ea s-a intamplat in mintea ta. Nu mai exista nimic
sa-ti dea sentimentul exclusivitatii. Nu mai exista sentimentul
experientei interzise. Ceea ce visai sa faci cu o femeie, deja s-a
intamplat. Ce visai sa-ti faca o femeie, la fel, e istorie. Corpul ei nu
mai reprezinta un teren de joaca, exista in mintea ta o cartografiere
exacta a tuturor formelor ei de relief. Daca ti-ar da cineva un ghem de
plastilina probabil i-ai putea face in 3 minute o mica statuie, replica
fidela a iubitei tale.
Din toate lucrurile de pe lume pe care le-ai putea face, alegi sa o lasi
sa doarma si sa o privesti. Din nou te intristezi caci si aceasta
contemplare va aluneca in desuet, nu ti se va mai parea ceva bun de
facut la 3 dimineata.
Iti muti privirea spre televizor. Stii ca esti cu ea, dar te simti
singur. Stii ca o iubesti si ca te iubeste, dar dintr-o data expresiile
astea au devenit fara continut. Creierul nu poate procesa un non-sens.
Ti-ai dorit sa ai o astfel de relatie din primele zile de adolescenta. E
tot ce asteptai sa se intample. Acum ti s-a intamplat. "Ai grija ce-ti
doresti ca ti s-ar putea implini" nu mai este o vorba amuzanta. E un
adevar dureros. Nu mai simti decat franghiile cu care singur ti-ai legat
existenta.
Ai putea pleca sa te plimbi cu masina prin oras. E superba linistea
noptii, luminile, cuplurile intarziate, maturatorii inca somnorosi,
muzica ce razbate din cluburi sau chefuri. Dar realizezi ca poate ea nu o
sa-ti inteleaga pornirile. O sa creada ca faci ceva necurat. Si,
intelegi ca lumea ta nu este acolo, la volan ci aici, langa patul in
care doarme ea. Realizezi ca lumea ta fara granite, a intrat la apa,
metru cu metru, pana a ajuns la dimensiunea unui dormitor. Acestui
dormitor. Cineva ti-a spus ca intr-o relatie e bine sa ai tot timpul pe
un perete imaginar un tabel cu doua rubrici: pro si contra. Acum, nici
macar nu ai curaj sa faci tabelul. Nu ai nevoie de linii pe pereti ca sa
iti dai seama ca lista lucrurilor pe care NU le mai faci este enorma.
Noroc ca nu suferi de claustrofobie caci atunci erai deja in criza. Esti
prins intr-o cutiuta, cu gaurele in pereti cat sa ai aer sa respiri.
Ti-ai dori cu disperare sa iesi, sa fi liber, sa bei o cafea, sa
flirtezi cu o necunoscuta, sa simti alt parfum, sa atingi alte forme, sa
faci glume porcoase cu prietenii, sa pleci 3 zile cu cortul intr-o
expeditie de pescuit, sa fi complimentat de alta femeie, sa te simti din
nou barbat. Ti-ar place sa te simti viu. Ti-ar place sa iti regasesti
lumea ta fara granite. Dar o iubesti mai mult decat propria persoana si
stii ca nimic din ce ar atinge-o pe ea nu e permis. Si atunci? Privesti
prin gaurelele cutiutei tale si esti constient ca si daca tipi, nu te
aude nimeni. Ai putea sa "furi" mici bucatele de bucurie din exterior
prin minciuna sau infidelitate. E o gura de aer. Ai simti CEVA. Ti-ar fi
teama ca EA sa nu afle. Si frica e tot un sentiment. Dar tot cutiuta
iti este casa. Pentru ca nu poti alege nici una din variante....
Cand lumina zorilor incepe sa patrunda in camera, fotoliul iti
gazduieste somnul. Unul chinuit si agitat. Visezi ca in dormitorul
vostru, pe un perete, in locul unde era televizorul troneaza acum un
imens romb galben: DEAD END. Literele incep sa "sangereze", scurgandu-se
in forme horror, in timp ce langa tine este EA. Te tine in brate si-ti
spune ca ii e asa bine cand sunteti impreuna. Te trezesti brusc si-ti
dai seama ca a fost un vis. Un vis care totusi ti se pare ca are o
noima. Realizezi ca EA e deja treaza. Chiar daca n-o auzi prea bine, iti
dai seama ca deja iti prezinta programul pe care-l aveti impreuna azi.
Te ridici, si stai nemiscat un minut privind spre masina din parcare. Nu stii de ce, dar subconstientul tau deja stie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu