Antena 3 e...pe aici, pe undeva.

Nu mai sînt de ani buni spectator al televiziunilor de ştiri şi al televiziunilor româneşti, în general. Nu votez, nu am despre ce să mă informez, ţara asta nu are nimic în comun cu legea sau democraţia.
Cetăţeanul de rînd suferă de o singură hibă: nu ştiu ce dracu' mai caută în ţara asta, micile afaceri sînt sufocate de hoţi cu legitimaţie şi micii afacerişti se transformă în infractori pentru a supravieţui, marile afaceri se fac doar cu şpăgi ca şi afacerile, adică mari.
Partidele noastre s-au perindat toate pe la conducerea bordelului şi au acţionat cu poporul neaoş exact ca la un viol în grup: i-o tragem noi, după care şi voi puţin, iar noi...şi tot aşa. Că în 2016 salariul minim pe Romanika, aşezat frumos lîngă preţurile europene grase şi frumoase, este tot de 200 de euro, nu interesează pe absolut nimeni, mai ales că parlamentarii noştri sînt patroni şi ei săracii şi doar n-or fi idioţi să umble la solda sclavilor.
Ne place situaţia asta şi ne merităm soarta pentru că românul are treabă cu televizorul. Nu iese în stradă să dea foc la prefectură, n-are timp, la televizor sînt nişte chestii interesante. Am văzut personal, din greşeală, recunosc, o emisiune cu nişte neica-nimeni ce comentau cum s-au îmbrăcat alţi neica-nimeni la un eveniment monden (ce dracu' o fi ăla). Sublim. Cum să laşi asta pentru un prăpădit de marş social (marş în kizda mă-tii!)?

Mai nou, războiul lu' taica Băseanu cu Antena 3 îşi desfăşoară ultimul act din telenovelă, act care va lăsa televiziunile Intact în aceeaşi stare ca şi patronul Voiculescu: închis pentru curăţenie, în special înainte de alegeri.
Nu pot însă să fiu alături de grupul media. Nu le plîng de milă şi sper să fie închis. Ca cetăţean, am fost călcat în picioare şi ca angajat, şi ca pacient, şi ca plătitor de taxe, şi ca şofer, şi ca-consumator (he he), şi ca abonat la diverse servicii sau utilităţi. Şi eu a trebuit să stau capră în toate situaţiile, alături de toţi ceilalţi, fără putere de a riposta sau lupta. Grupul Intact  avea şi puterea financiară de a riposta, avea partidul lui Voiculescu, avea avocaţi, avea reprezentare media. Dar ei s-au mulţumit să plîngă pe la televizor. Că facem tocşouri cu aceaşi invitaţi, e frecţie la picior de cauciuc.

Şi la urma urmei, dacă românul nu vrea să asculte pe nimeni, atunci îşi merită soarta. La fel şi televiziunile lui Voiculescu. Dacă s-au mulţumit să joace democratic într-o ţară fără gram de democraţie, atunci...să le fie de bine.
Dacă un judecător este mutat pe loc în altă parte doar ca să dea sentinţa care trebuie, cum poţi să mai spui pe post "am încredere în justiţie"? Pe bune!?! Păi atunci, ia cu pâine să nu-ţi pice greu la stomac.

Din păcate, ceea ce lasă în urmă piaţa media e doar căcat, o mână de lătrători cu zgardă şi rabie se reped cu microfonul în mână acolo unde le spune stăpânul, transformând spectatorul într-un lache credul incapabil să înţeleagă care-i Geta şi care-i Veta.

Concluzia?
Prima: somn uşor televiziuni româneşti, existaţi degeaba.
A doua: Dragi români, priviţi cu încredere la Taraf TV. Pe ce se ceartă ăia pe la Ştiri nu are treabă cu voi. Ei trăiesc în altă lume cu care voi nu aveţi legătură.
Vă las, că începe "Mireasă pentru bou' meu", sunt mare fan.