Da, unii ar putea să vocifereze...că nici noi, ca români, nu sîntem fitilu' de la lumînare și aș fi perfect de acord. Vai de mama noastră, noi mai sîntem și o nație săracă în afară de faptul că duduim de proști. Ca nație, desigur. Dar măcar noi nu facem filme patriotice, cu super-eroi ce triumfă permanent, eroi care mufează teroriști, alieni, conspiratori și ce dracu mai mufează ei pe acolo.
Spațiul aerian american este brăzdat frecvent de diverși Captain America, Spidermani, Supermani, X-meni, Batmani, Ironmeni și chiar Antmeni.
Ce este de fapt „măreața” națiune americană? Un cancer. Să fim sinceri. Capitalismul cît de cît adevărat se găsește în Europa, nu în America. Americanii au o corpocrație, adică banu' vorbește.
Marile crize economice tot de la americani au plecat, pentru că americanu', cînd are nevoie de bani, mai tipărește cîteva miliarde. Federal Reserve, care trage dolaru' la xerox, e o chestie privată, particulară care nu este reglementată de nimeni și care nu se supune nimănui. O fabrică de bani, la propriu.
Dolarul, ca monedă, este hîrtie igienică. Wall Street, inima financiară a Americii, nu este decît o adunătură de hoți ce freacă hîrtia, care își vînd între ei maculatură, pe bani mulți și care se îmbogățesc producînd....nimic.
Alt gropar marcă americană este banca. Bancă ce împrumută bani pe care nu-i are și nu i-a avut niciodată. Bineînteles că banca nu are nici o problemă să ceară dobîndă la suma imaginară pe care ți-a împrumutat-o. Orice biznis care vrea să se dezvolte apelează la bancă pentru capital și din acel moment muncește și produce ca să plătească dobînzi. Cu alte cuvinte, cel care produce CEVA muncește pentru ăla care stă în cur și trimite somații de plată.
Un alt cadou, de care în ultima vreme s-au bucurat țările arabe, este războiul permanent al americanilor contra tuturor. Ei se luptă cu ....teroriștii. Care or fi ăia, numai ei știu, dar sună mișto.
Nu degeaba s-a chinut clica lui Bush să radă Turnurile Gemene. Le trebuia motiv să poată să atace pe oricine. Te-ai scăpat pe colacul de la wc doi stropi, ești terorist. Ai petrol, ești terorist. Țara ta trebuie mulsă de resurse valoroase, americanu' te atacă....pentru că ești un nesimțit de terorist.
Rețeta cu „teroristul” e cea mai mișto găselniță de la executarea lui JFK încoace. „Teroristul” e ceva vag, nu are față, domiciliu sau număr de telefon. Dacă nu i se mai scoală lu' Obama într-o dimineață, poate să atace orice țară slab apărată pe motiv că....”am primit informații că în această țară există doi teroriști periculoși....unul blond și celălalt fără dinți”. Simplu ca bună-ziua. Și....ajungem la vorba mea, toți americanii îl aprobă, War against terror neică, nu glumă, pentru că....ați ghicit....sînt idioți.
La fel de idioți ca atunci cînd își ”aleg” președintele. Stai, că aici trebuie să mă tăvălesc un pic de rîs....așa.
”Cel mai puternic om al lumii” este de fapt un papițoi. O păpușă pe sfori, manevrat de ăia care stau în spate, miliardarii care decid tot ce trebuie făcut pentru ca ei să facă un bulion de dolari. Că mor niște oameni, milioane, căcat...aia e doar statistică.
Candidații pentru președenție vin doar din două canale: Partidul Republican sau cel Democrat (puteau la fel de bine să se numească Tom şi Jerry, Pic şi Poc sau Lolek şi Bolek).
Orice papagal independent ce vrea să se arunce în luptă, n-are nici o șansă, indiferent cîți bani are sau ce bune intenții îl mînă în luptă. Presa....argați media....te macină ca pe bobul de cafea și te scuipă printre dinți ca Mărgelatu'.
Nici partidele nu propun un singur candidat, ci mai mulți, organizînd alegeri interne. Abia apoi sînt desemnați ”candidații” care se luptă la final pentru premiul cel mare. In felul ăsta, dubla filtrare a candidaților face imposibilă ascensiunea unui independent și face posibilă doar alegerea celui care trebuie să cîștige. Și în final, ce contează, dacă nu iese daravela cum trebuie, falsificăm alegerile ca atunci cînd Bush, un gîngav oligofren, a fost montat în al doilea mandat.
Trebuie să recunosc, păpușarii au devenit mai inventivi, propunînd acum un pic de diversitate. Un președinte negru? No problem. Urmează un președinte femeie. Se încălzesc pe margine: presedintele latino, președintele poponaut, barbatul cu trei coaie și un minor de 7 ani.
Dar se pare că suferă un pic și de lipsă de cadre: l-au avut pe Bush Sr., l-au pus pe fiu-su' și acum în 2016 candidează nepotu-su'. L-au pus pe Clinton acum o vor pe nevastă-sa. Clintonica a cîștigat popularitate foarte multă deoarece l-a susținut pe Clinton în scandalul iscat de faptul că masculul ei i-a dat cu lebaru` prin guriță lu' donșoara Monica. Deci America poate avea un președinte femeie din cauză că altă femeie la supt de prepuț pe bărbat'-su'. Mai sublim de atît se poate?
Atîta timp cît sforile sînt la aceeași oameni, punem ce vreți voi.
O bomboană americană cu iz de căcat (la propriu) vine foarte puternic tot dinspre cea mai măreață națiune: homosexualul. Cei care o sug în sfincter au mare căutare în Statele Tîmpite ale Americii. E foarte cool acum să fi gay. Sînt super-mega-promovați la fiecare minut în toată media, în seriale, în filme, reality-show-uri, panouri publicitare și pachete de biscuiți cu surprize. În capul copiilor și adolescenților este deja plantată adînc ideea că e de bon-ton ca Gigel să facă lecțiile cu Ionel numai după ce și-o sug reciproc.
Aceași grupă de vîrstă este bombardată psihologic zilnic cu ”modele” de viață demne de urmat. Ca și la noi, jeguri feminine și masculine sunt etalate pe toate programele TV în diverse ”tocșouri” sau ”rialiti șouri” unde prestează cu pasiune, demonstrînd de ce specia umană nu prea este o formă de viață inteligentă.
Drept urmare, cu asemenea corpocrație, politicieni, educație și modele de urmat, nu cred că greșesc atunci cînd spun că americanii sînt idioți. Dar să fim optimiști, generația viitoare are șanse să fie și mai și.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu