sâmbătă, 21 martie 2015

Patron de romanika

Ca tara, suntem de pe alta planeta, noi, dacii si romanii, si insistam in prostia noastra cu toate puterile. Daca ne comparam cu tarile cu economie capitalista veche...nici nu avem ce compara. Noi avem economie de paiata, nu de piata. Nu avem capitalism, avem capsomanism.
La nea americanu' sau la nea germanu' (ca tot votaram noi un retard doar pentru ca e semi-neamt) nu exista patron-mega-ultra-specialist. La astia, se strica apa la WC, cheama un instalator. Au muste, cheama deratizarea. Au hemoroizi, se duc la doctor. Patronul de romanika, neam!
El le stie pe toate, este seful suprem, este Gizas, este meserias pe orice si pe oriunde. El il invata pe instalator pe unde trebuie sa intre teava, el invata mustele sa zboare singure afara, el vorbeste cu hemoroizii pana acestia se hotarasc sa dispara. El stie cum sa vanda, cum sa cumpere, cum sa repare, cum sa construiasca sau sa demoleze. Este EL, patronul roman.
Nu mai conteaza ca a ajuns patron dintr-o nimereala, coincidenta sau l-a invatat altul. Astea sunt istorie, EL este cel care a parvenit in lume drept patron.

In lumea normala, intr-un bussiness, probabil undeva in trecut, a existat un stra-stra-bunic ce stia sa faca....briose, de exemplu. A dezvoltat afacerea, a murit ca omu' normal si afacerea a trecut la urmasi. Care urmasi habar n-aveau ce sunt alea briose. Dar ce stiau, era ca bunicu' avea oameni platiti bine ca sa stie. Si nepotii au ajuns astfel doar sa mentina sau sa angajeze oameni capabili sa lucreze pentru ei, singura lor treaba fiind sa numere banii la sfarsit de luna, trimestru, an.
La noi, daca esti capabil, inseamna inevitabil sa intri in conflict cu patronul. Pentru ca in opinia ta trebuie facuta o investitie la cumpararea unui utilaj X pentru dezvoltarea mai rapida a unui segment din afacere, dar vine patronul, vine EL care iti povesteste din nou ca EL stie mai bine. Nu trebuie bagati bani in utilajul X, bani aruncati. Se poate face o chestie din niste sarma, tabla si ceva spuma poliuretanica si va functiona totul mai bine decat ii spui tu. Ca metoda lui nu merge decat 3 zile, e normal. Nu poti sa faci din cacat bici, spune tot romanul. Atunci vine EL si-ti spune ca metoda lui nu a mers din cauza ca esti TU incompetent. Si, din omul care vroiai sa-i dezvolti afacerea pentru ca esti un om pregatit si cu viziune, ajungi sa fi ala care doar ii uda florile pe la biroul decorat cu gust (amar). Pentru ca doar EL stie. Motiv pentru care ajungem la pasul doi in relatia angajat-angajator.
"Salariu? Minimul pe economie, ce vrei mai mult? Traim vremuri grele, abia ma descurc sa tin atati angajati, de care poate nici n-am nevoie." Cu alte cuvinte, ciocu' mic ca oricum te dau afara. Nici nu gandeste in mintea lui stramta ca "vremurile grele" i se datoreaza lui, prostului management pe care insista sa-l faca (praf) singur. Se datoreaza faptului ca si-a facut o casa unde ii trebuie GPS ca sa nu se rataceasca, ca si-a luat masini pentru toata familia in loc sa investeasca in afacere, ca sparge banii firmei pe rahaturi scumpe si nefolositoare, asa cum ii sta bine unui parvenit care brusc se crede buricul pamantului. Urmarea? Simpla. Angajatii pe care ii batjocoreste, inevitabil il fura, ii fut nevasta, lenevesc sau isi vad de propriul interes. Ziua de salarii? Aleatorie, cand vrea muschiul lui sa le dea bani, atunci le da. Pentru ca EL le da salariul (degeaba, in mintea lui) si pentru asta EL ii umileste in fiecare luna ca sa simta ca ei sunt niste prapaditi si EL e EL.


 Inutil sa mai pomenim de progeniturile arivistului, crescuti ca si copii de bani gata, care sunt deja educati de mici sa se stearga pe picioare cu oamenii in general. Ei vor fi cei care vor prelua brusc afacerea fara sa stie mai nimic. EL oricum nu-i lasa sa ia vreo decizie (sunt inca tineri deci sunt prosti) si nici nu-i invata nimic. 

Asa ca generatia 2 ramane doar cu alcoolul, masinile sport de lux, violuri si ceva droguri. Cand preiau afacerea, la moartea taticului atotstiutor, o fac praf si ajung sa-si amaneteze XBOX-urile de acasa. 
Concluzia:
Sa ajungi sa construiesti vreo multinationala romaneasca cu papagali din astia, slabe sperante. Ne rugam sa ne cumpere altii, care macar ne respecta munca. Ca de platit, au invatat deja ca suntem babuini pretabili la minimul pe economie.

Niciun comentariu: